totul luminează
când ajungi aproape de capăt
viteza crește pereții tunelului se desfac
ceva nou așteaptă dincolo de faruri
lumea dispare
realitatea fâșii
drapelurile în bernă
aerul iernii și plimbările
pe lacurile înghețate ale sinelui
căutând un nedefinit o claritate vagă
pe care s-o ții atât de aproape încât
să nu mai știi
să nu mai filtrezi să lași totul
să te filtreze să
fii tu lumina de la capătul celorlalți
începutul unei altfel de
să accepți că ești
ceea ce ai fost dar nu ai știut să exprimi
până la capăt
vântul șuieră mai blând la apus
săgeți pe cer urme de poluare lăsate de avioane
și privirile noastre, Lana del Rey,
urmărindu-se una pe alta
la mii de kilometri distanță de casă
tu și eu înfășurate în caroseria aceleiași rochii –
mașini decapotabile pierdute
în tremurul înserării