Versuri pentru Lana del Rey

totul luminează

când ajungi aproape de capăt

viteza crește pereții tunelului se desfac

ceva nou așteaptă dincolo de faruri

lumea dispare

realitatea fâșii

drapelurile în bernă

aerul iernii și plimbările

pe lacurile înghețate ale sinelui

căutând un nedefinit o claritate vagă

pe care s-o ții atât de aproape încât

să nu mai știi

să nu mai filtrezi să lași totul

să te filtreze să

fii tu lumina de la capătul celorlalți

începutul unei altfel de

să accepți că ești

ceea ce ai fost dar nu ai știut să exprimi

până la capăt

vântul șuieră mai blând la apus

săgeți pe cer urme de poluare lăsate de avioane

și privirile noastre, Lana del Rey,

urmărindu-se una pe alta

la mii de kilometri distanță de casă

tu și eu înfășurate în caroseria aceleiași rochii –

mașini decapotabile pierdute

în tremurul înserării

Tatălui meu

Tags

iubea țigările zilele lungi de toamnă în care nu e

nimic de făcut în afară de gânduri

mormane de frunze fum insomnii

nu știam nimic

doar ochii tulburi tăcerea

în care învelea camera atunci când intram

era ultima zi m-am întins lângă

el citea Port Arthur

a nu știu câta oară a dat

cartea la o parte m-a privit l-am privit

nu ne-am spus o vorbă

am ieșit din cameră ca dintr-un

pântec infectat asta a fost tot

nu știam că peste ani

zilele de noiembrie vor fi agonizant de lungi

vorbele neschimbate țigările nelipsite

forme de fum aici

forme de fum dincolo

/ foto: FI

Rorschach

Tags

create new blank document

asta o să aducă lumină în cameră și asupra

tuturor lucrurilor nespuse nescrise aici

nestăpânite au fost mișcările

vietății ascunse sub talpă ca ultim refugiu &

organe unite cu organe

în lumină și fluxuri de sânge:

suprimarea mutantului în fașă

 

/ flesh-black /

 

create new blank

document și literele târăsc povestea

braconierii prada dezbrăcată de Prada

o spală cu să pun în gură

adevărul și țeava

asta rezolvă orice

 

încercare de complicare

 

press space bar

space                                                     space

într-un bar

două curve

începe un banc de

pești

în spațiul intergalactic

o curvă e o mamă chiar și când i se descarcă

țeava în gură &

#decâtiubire

o pată rorschach roșie – întotdeauna răspunsul corect este „o pată de cerneală, atât”

un ferrari gonește pe fire de înaltă tensiune

rupte accident

vascular cerebral &

da capo

new blank space created new blank

eu scriu tu scrii

scri-scri creier gri

aparatul înregistrează un foșnet mângâie coapsele

în orașe departe se duc lupte pentru bine și pace

aici nu

 

 

 

 

 

Play ground

Tags

 

e sărit a sărit

la răsărit a-pus

dâre vineții peste față

grenada mângâie teroristul răsfață

pisica burta crăpată rostogolită toată

peste fetița furată ce mânca înghețată

roșie acum de rușine sau sânge

sfoara sugrumă călușul strânge

mama nu țipă pentru că plânge

totu-i ok pentru că legea restrânge

planete se clatină pe traiectorii

toate înghețatele sunt iluzorii

dușman și prieten cu beregata tăiată

alături altă fetiță-mpăiată

teroristul tremură trupul se-nmoaie

când curăță de pe talpă melcul strivit după ploaie

 

// foto: Mitchel Wu

 

 

White noise și lumină

Tags

zi.

soare filtrat

femeie topită

natură moartă.

stau cum stăteam și când

timpul izbucnea

acum trece doar

ciuntite par toate

după o vreme

ceva îmi sare în brațe

motorul intern toarce sub stern

aceleași povești

ce unde când cum comunicate de presă

rulează burtiera pe mute

jartiera pe silent

tăcere dată la maxim

white noise și lumină.

apăsarea lucrurilor ușoare

simplitatea amplificată a duminicii

așezată în centru

liniște asurzitoare.

prinsă între exasperare și lene

pasiune și scârbă

cruzime și încă ceva

am fost.

prinsă în mine

de mine cu mine spre nefolosul meu și

încântarea altora

am fost.

mereu așezată aici

cu vertebrele drepte

în înșiruirea nemiloasă a literelor

sunt.

 

 

O stradă frumoasă

 

m-am plimbat și eu odată

pe o stradă frumoasă;

asta e toată poezia.

restul devorează decalibrează

eliberează senzația de déjà-vu

când apare coapsa unei femei coapte

în iulie

terasele topesc

străzile adâncesc pașii lenți

ai celor ce știu că nu au nimic de făcut.

inexorabilul se produce

cu fiecare frumusețe la litru

privirile intră în carne

trec mai departe pe sub

cer un pachet de ceva

să împachetez altceva &

atât:

m-am plimbat și eu odată

pe o stradă frumoasă

am văzut toate astea.




// foto: dockera.com

Lumină difuză

Tags

 

ușor trec lucrurile

dintr-un colț într-altul o cameră

golită de aer la mijloc

ceva tăiat bucăți

împărțite cu grijă în body bags

umbre foșnesc &

ore prelungi leneșe

lumină întinsă pe ziduri departe

rochii de seară

mulate peste articulații praf &

ore încordate și scurte –

pume la pândă

așteaptă prima mișcare &

ca un dresor blazat pocnesc alene din fălci

acopăr armonia decadentă a unei

lumini prea difuze

uneori închid alte

fălci mă acoperă:

prea mult

sânge în poezie nu

prea multă

poezie în sânge


//  ‘Class of 2019’ | 32 Models by Blair Getz Mezibov For V Magazine #118 | March 2019

 

 

Grasa

Tags

Era o lumină agățată de colțuri; o ultimă forțare a după-amiezii. Mi-am spus că nici aici, nici acolo. Și că nu se știe când sau dacă. Pe atunci aveam un acum: cerul, marea și corpul – o casă pustie și caldă prin care vara trecea orbită de lumină.

Spre toamnă podeaua începuse să scârțâie. Mă întrebam: ce altceva. Auzeam în depărtare orașele, în care viața se întâmpla în ritmuri alerte, străine de lentoarea pământului. Sub podea creștea ceva, împingea dușumeaua și nopțile mă trezeam lac de transpirație când auzeam scormonitul ființelor nocturne de sub pământ. Se pregătea toamna. Se săpau locuri pentru frunze și focuri și animale moarte.

Într-una din zilele acelea, în care ultima lumină a verii stătea agățată cu ultimele puteri pe la colțuri, am văzut-o. Era grasă, pielea plesnea pe ea și în blană i se plimba o adiere parcă numai a ei. Se așezase pe terasă, stătea așa, nemișcată. Pielea de pe burtă i se mișca încontinuu: peste puțin avea să fete. M-a privit cu ochi blânzi, n-a scos un sunet. M-am uitat puțin la ea, am strigat-o ușor… Dar n-a răspuns. N-o mai văzusem până atunci.

M-am retras într-o cameră doar a mea. Acolo nu intra nicio lumină și nu se auzeau orașele, nici măcar în șoaptă. Era negru și umed și rece. Am stat acolo o vreme, nu știam ce să fac cu grasa. Să-i dau mâine să mănânce? S-o mângâi? Până să mă hotărăsc, podeaua a început să scârțâie. Am ieșit. Terasa, briza, vara pe ducă și ea, grasă și nemișcată, urmărindu-mă cu privirea oriunde m-aș fi mișcat. Bănuiam că ar fi Mona Lisa, dar nu eram sigură. Am strigat-o iar, încetișor: Mona… nici n-a clipit. Am întins mâna spre ea: nu mi-a venit în întâmpinare – nici n-a fugit.

Noaptea următoare podelele n-au mai scârțâit. Simțeam că se pregătește altceva sub pământ. Am stat strânsă pe o margine de pat, cu un colac în brațe, urmărind cum trec pâlcuri de întuneric. La un moment dat, un întuneric m-a atins așa, într-o doară, dar n-a durut. A fost doar o cameră care s-a închis și aș fi redeschis-o, dacă aș mai fi știut că există. Lasă, poate că a fost mai bine așa. Am stat încolăcită încă multă vreme, până când de sub podea au ieșit multe feluri de întuneric. Nu m-a mai atins nimic.

Aș fi uitat că exist, dacă dimineața următoare n-ar fi venit oamenii. Ieșisem pe terasă și mă lungisem lângă grasă. Burta nu i se mai mișca. Mă privea la fel de blând. Un miros dulceag învelea casa. Aveam pielea întinsă și netedă și parfumată. Când au venit ei, era deja bine. Nu am simțit cum ne-au luat și ne-au cărat într-o roabă, înghesuite, până la margine. Spuneau că puii ei muriseră în burtă. De mine n-au zis nimic. Doar au dat din cap a pagubă în timp ce-mi frângeau câteva oase, ca să încap mai bine în locul mic pe care-l săpaseră să ardă frunze și animale moarte.

Am rămas tot timpul eu și grasa, cu privirea ațintită una asupra alteia. Ca și cum ne-am fi spus: asta e, ce să-i faci. Ne-au acoperit cu frunze uscate: parcă de pe o zi pe alta venise toamna – un septembrie obosit, mai cald decât celelalte. Poate așa, să rămân cu o amintire frumoasă. Lumina trecea printre frunze și lăsa pete albe pe piele: o erupție orbitoare.

Nu am simțit focul, dar am recunoscut mirosul de fum care-mi plăcea atât de mult în copilărie și mi-am amintit bucuria focurilor de toamnă pe care le aprindeam la malul mării, până târziu în noapte. Oamenii au stat o vreme lângă noi, apoi s-au îndepărtat.

Grasa nu mai era grasă, eu aveam altfel de erupție pe piele, apoi n-am mai avut piele. Venise noaptea, o noapte caldă de toamnă; lângă noi s-au așezat câinii. Le-am simțit căldura boturilor deasupra. Apoi au plecat și ei și a venit iarna. A fost rece, dar a trecut repede.

În primăvară am auzit glasuri noi lângă casă. Păreau tinere. Era o casă mică, pustie, trupul meu, prin care vara a trecut repede și de data asta, cu oameni și animale noi și o lumină la fel de orbitoare care se agăța de colțuri și respira obosit. Îmi aduceam aminte scârțâitul podelelor și privirea grasei, cunoșteam urmarea.

Însă de data asta nimic n-a mai scrâșnit; știam că dimineața aveau să vină oamenii. M-am închis cu grasa în camera care era numai a mea, să ascultăm mai bine tăcerea.

 

// ph: Elene Usdin

Newsletter

Tags

/ emagic: ai libertatea să alegi tot ce vrei. promoții de Paște – alege din produsele se(le)cționate și ai livrare gratuită cu emagic supermarket. /

tcc prin cădere de la același nivel

hsd cronic emisf. cerebrală stg.

acutizat prin sângerare

transfer sp. fundeni neurologie

pac. conștientă necooperantă fără semne hic

agitație psihomotorie afazie hemipareză dr.

hta sub tratament demență alzheimer cașexie

hipoacuzie bilaterală proteză șold dr.

preop. dexametazonă ser fiziologic algifen

omez tertensif prestarium vit. b1 b6

glucoză cu tamponare standard/insulină

postop. drenaj sero-sangvinolent ct cerebral de control

cefort dexametazonă algifen prestarium tertensif plus fraxiparine

și tamponare standard

/ donează pentru linia întâi. fii tu Salvatorul. donează! /

un caz norocos sau nu fără sars-cov-2

are o vorbă n-o mai știe

vârsta cât dublul vitezei legale

căzuse în casă acum

legată de pat privirea goală ca a lanei del rey

(e chiar ea)

a fost odată sânge tânăr

nu o vizitează nimeni curge acum în

alte direcții departe de

strigăte nebunie și boală

a fost odată și ea aproape certitudine

egoistă în frumusețe și sănătate

în bătrânețe plânset și asta

e tamponarea standard a ei și nu doar

/ neduceri de până la 50% la electrocasnice îmbrăcăminte și produse alientale, dar și vouchere și diverse cavouri pentru necumpărătouri. /

fără tamponare: de curând s-a descoperit că mișcarea browniană poate fi

dirijată ăsta poate fi scopul ultim al generației postumane:

ordonarea ca standard al frumuseții relaționale

o omenire blândă din care oamenii vor fi dispărut –

filme și cărți vor genera holograme totul se va relua

cu personaje legendare ce vor deschide ochii pentru prima și

ultima oară pe o planetă curată bionedegradabilă religios fractoholografică

fără alt dumnezeu în afara omului biologic extinct din antropocen

creatorul suprem venerat de personajele de desene animate
ieșite din arhive biblioholocinematografice

așa cum probabil ai observat deja, atunci când se apropie sărbătorile apar și promoțiile care mai de care, iar magazinele îți pun în dispoziție toate produsele de care n-ai putea avea nevoie pentru a le face persoanelor dragi cele mai inspirate sau expirate cadouri. ca să cumperi cât mai cu spor și să-ți meargă totul mai ușor, te-am pregătit. /

lana del rey mă privește din patul de spital

ultimă madonă ruptă în două de vomă

îi prind fruntea; mâna legată mă strânge insuportabilă este

forța nebunilor ușurătatea ființei și mâncarea îndesată cu forța

într-un sistem biologic entropic tragem

să murim o expresie pentru orice situație în care se folosește

verbul a trage contextul pavlovian se repetă

cu vomă în loc de salivă și ziua trece (r)egală cu noaptea întunecată a sufletului oricui

/ compară prețurile și profită de ofertele ireale. fă-ți cont pe site-urile preferate și deselectează produsele favorite în wishlist. ține cont. /

astăzi a fost mai bine i-au dezlegat mâinile nu mai strigă

mâncarea îi curge pe bărbie viața își pregătește mișcarea de

rezistență în spatele oaselor tocate de osteoporoză

plămânii se umflă își iau zborul se lipesc de tavan

ne uităm împreună: nu știe că uită
baloane plămânii ei roz umflați ca două purcele de lapte

și zilele trec așa cum trece și dragostea în vremea co-
vidului

lana încă trăiește își ia inima-n gingii și

inspiră profund purcelele roz de pe tavan

/ virusul a speriat iepurașul de Paște – vânzările de ciocolată au generat o contaminare lată și s-au topit. sfat pentru ce te Paște: fă-ți o listă clară a persoanelor pentru care ai de luat sau de dat. ab(and)onează-te la newsletter. /

înainte de înviere au venit rudele

nu multe dar cu mutre abătute chiar triste

speraseră în reacția adversă la tamponarea standard

nu crezuseră deloc într-o externare

nu crezuse nimeni

 

 

// ph: dockera.com

Pink about it

Tags

când trece printre lumini 
obiectele se întorc în direcție opusă
cimitirele învie lucrurile
au noimă când ea înaintează
departe tot mai departe stins
zgomotul vieții în interioare de lux căptușite în
falduri de sânge tot mai puțină
cruzime în lentoarea apropierii
de capăt
sunet dezacordat armonia unui sfârșit
înecat în pachete de vată
deasupra patului
nori rozalii: otrava așteaptă
nimic nu respiră;
ea trage roz în plămânii roz trece printre
lumini cu trupul-seringă
înfipt în centru aspiră
lucruri roz generatoarele generației crude și
triste și roz
// ph: ocean’s vibe