totul luminează

când ajungi aproape de capăt

viteza crește pereții tunelului se desfac

ceva nou așteaptă dincolo de faruri

lumea dispare

realitatea fâșii

drapelurile în bernă

aerul iernii și plimbările

pe lacurile înghețate ale sinelui

căutând un nedefinit o claritate vagă

pe care s-o ții atât de aproape încât

să nu mai știi

să nu mai filtrezi să lași totul

să te filtreze să

fii tu lumina de la capătul celorlalți

începutul unei altfel de

să accepți că ești

ceea ce ai fost dar nu ai știut să exprimi

până la capăt

vântul șuieră mai blând la apus

săgeți pe cer urme de poluare lăsate de avioane

și privirile noastre, Lana del Rey,

urmărindu-se una pe alta

la mii de kilometri distanță de casă

tu și eu înfășurate în caroseria aceleiași rochii –

mașini decapotabile pierdute

în tremurul înserării